Международный проект,с новой Швейцарской криптовалютой swisscoin

54d1ffbac42e91324c850a7c78d4b3d4_335bb33
Сейчас дают 100 COIN совершенно бесплатно за регистрацию.Акция действительна до набора 1 млн. человек. В будущем наш доход будет в Евро.Регистрация только по партнёрской ссылке (инвайту),которую я вам предоставлю ниже.Спонсоры моего вышестоящего партнера- Германия,Швейцария,ведущие лидеры Европы.Уже одна связь со Швейцарским банком говорит о многом.
Главная панель в нашем кабинете:
4a28f72dc7cd5e8c0d3e7fb57fa7ec0b_92df9e2

Маркетинг проекта очень щедрый,и доступный практически каждому-так,как начать можно всего с 25 евро.

Рекомендован пакет за 250 евро для тех,кто желает получать пассивный доход со всего оборота структуры.

c24b5fb07dd7e4f163028e69e7f5df82_a942b50
975f0b1d3ac0478bfd94610808158553_e006936
Карьерный рост,статусы и конечно же ценные награды за достижения уже начиная с четвертого статуса.
8e613aeb76c97be4d1079a220f732aca_fcbe9c1
e004e705b70386bf12b9167914d69c8f_1bd907b
9b9db1eb8a3f8cd1ae07a01a0d4e3dc2_0959e8a
Вебинар проекта,и презентация на русском языке:
Не забываем так же наращивать мощь нашей команды))На сегодняшний день наша структура самая мощная!
Как сказал мне мой вышестоящий партнер:
f0eee008f7cc1fe4ad6164a933ffa5d6_55c9fe7
Видеообзор проекта

Что такое SwissCoin?

SwissCoin или СвисКоин — новый сетевой маркетинг с криптовалютой. Официальный сайт находится по адресу //swisscoin.eu и на нем написано, что данный проект официально зарегистрирован в Швейцарии и Германии. В теории это должно придать авторитета SwissCoin в глазах участников, но на практике даже регистрация в Германии не гарантирует, что проект не закроется, и что Вы в нем не потеряете деньги. А тем более не гарантирует, что Вы в нем заработаете!!!

 

монета свискоин

Монета СвисКоин

Но не будем о грустном, тем более в самом начале отзыва. Давайте просто проанализируем SwissCoin.

Новая криптовалюта от SwissCoin

Итак, проект стартовал 4 июня 2016 года, расскручиваться в русскоязычном Интернете стал где-то в начале мая 2016, причем важно отметить, что расскрутка идет очень мощная, а это как минимум значит, что SwissCoin расскручивают профессионалы. Но об этом далее в отзыве о SwissCoin, а сейчас о самом проекте.

Как уже говорилось выше, SwissCoin стартовал в Швейцарии. По слухам к нему сразу же присоединилось свыше 5000 человек и в принципе в этом нет ничего удивительного, учитывая, как сильно он стартовал в России (это будет видно из рисунка в конце отзыва).

SwissCoin предлагает своим участникам новую криптовалюту. Для тех, кто не знает, что такое криптовалюта — читайте эти статьи про OneCoin и CoinSpace. Вообще на данный момент, именно OneCoin считается наиболее продвинутой компанией, объединившей сетевой маркетинг и криптовалюты, и на наш взгляд, SwissCoin не сможет его вытеснить на это рынке. Наш взгляд на SwissCoin вообще ужасно пессиместичный как минимум по 2-м причинам:

  • Во-первых, пресыщение рынка криптовалют. Лидеры SwissCoin часто приводят в пример BitCoin, но умалчивают про другие криптовалюты, которым не удалось развиться и которые вообще подешевели, а люди потеряли свои инвестиции в них. И таких криптовалют около сотни.
  • Во-вторых, в отличие от OneCoin, который изначально предложил своим участникам пассивный доход за счет фиксированного удорожания криптовалюты, SwissCoin такой возможности не предоставил. Единственная возможность заработать в нем (помимо сидеть и ждать, пока Ваши СвисКоин-монеты дорожают) — приглашать новых людей. Умеете ли Вы это делать? Кстати, о заработке в SwissCoin далее в отзыве.

Реально ли заработать в SwissCoin?

Для участия в SwissCoin Вам надо зарегистрироваться. Сейчас (15 июня) действует акция: «При бесплатной регистрации Вы получаете 100 СвисКоин монет в подарок». Остальные пакеты платные. Начинаются от 50 евро (плюс обязательная активация любого платного пакета — 25 евро). За 50 евро Вы получаете 500 токенов с помощью которых сможете добыть СвисКоин монеты. Максимальный пакет — 15000 евро, но вряд ли Вы читатели данного сайта его купят :). Есь еще куча промежуточных пакетов, информацию о которых можно найти в Интернете, например, на форуме mmgp.ru.

 

Начиная с июля 2016 в личном кабинете на сайте swisscoin.eu появится возможность менять СвисКоин монеты на евро, а в дальнейшем передавать их от одного пользователя другому.

Партнерская программа в SwissCoin линейная многоуровневая с 5-ю видами дохода. Минимальные комиссионные 10%, но чем больше у Вас объем продаж и чем более высокий пакет SwissCoin Вы купили, тем выше Ваши комиссионные. В принципе, партнерская программа — это единственная реальная возможность заработать в SwissCoin на момент написания отзыва.

Выростут ли в цене SwissCoin?

Допустим Вы купили пакет SwissCoin за 50 евро и активировали его за 25 евро. Итого Вы потратили 75 евро, а в замен получили 500 СвисКоин монет. Чтоб Ваши вложения окупились и принесли Вам прибыль хотя бы в размере 25 евро, СвисКоин монеты должны стоить 0,20 евро за монету. Сейчас они стоят 0, вероятностная их стоимость в момент запуска биржи в июле — 3 цента, то есть в 7 раз ниже. Учитывая, что всего планируется выпустить 10 миллиардов свискоин монет, то по 20 центов суммарная их стоимость составит 2 миллиарда. Это не сверхвысокие деньги, но обычно даже мощностартовавшие МЛМ компании (как SwissCoin) идут к этой сумме пару лет.

Подведем итог данной части отзыва о SwissCoin — при покупке минимального пакета Ваш заработок составит 25 евро за пару лет. Хотя скорее всего все будет не так. Чтоб показать свою перспективность стоимость свисскоин монет значительно завысят на короткий срок, но воспользоваться возможность перевести их в деньги смогут только опытные хайп инвесторы.

Взрывной рост SwissCoin

Статистика SwissCoin

Статистика SwissCoin

И в завершение о хорошем. График роста SwissCoin на данном этапе, а также отзывы о SwissCoin на форуме mmgp.ru дают право считать проект «настоящим МЛМ». Иными словами, люди сейчас сами входят в SwissCoin достаточно просто дать им ссылку на вебинар. А это значит, что на партнерской программе могут заработать даже новички. Или хотя бы получить опыт работы в онлайн МЛМ.

Cum sa folosesti un multimetru – Ghid pentru incepatori

Cum sa folosesti un multimetru – Ghid pentru incepatori

Multimetru_de_buzunar_Amprobe_PM55Multimetrele sunt instrumente foarte utile care te pot ajuta sa identifici problemele electrice, sa economisesti bani pe reparatii si chiar sa instalezi piese de schimb sau accesorii in mod corect.


Exista doua tipuri principale de multimetre: digitale si analogice. In general, recomandam folosirea unui multimetru digital deoarece ecranul este mai usor de citit si este mai rezistent. In plus, exista o multitudine de modele din care poti alege care nu sunt foarte costisitoare, dar care isi merita toti banii.

Inainte de a incepe orice procedura iti recomandam sa citesti cu atentie manualul si sa te familiarizezi cu componentele si setarile dispozitivului. Mai jos vei gasi cateva indicatii pentru a realiza diferite masuratori.

Cum sa masori tensiunea?

Aceasta este, probabil, functia pe care o vei folosi cel mai mult deoarece poti depana o varietate de probleme electrice si identifica sursele de alimentare de 12V. Poti exersa masurand tensiunea unei baterii auto.

In primul rand, daca ai ales sa masori tensiunea de la bateria de la masina asigura-te ca motorul este oprit si ca nu exista niciun consumator (faruri, radio, avarii etc). Roteste discul multimetrului astfel incat sa fie setat la 20V in intervalul DC.

Cu multimetru setat corect, atingeti cu sonda neagra la borna negativa ( – ) si cu sonda rosie la borna pozitiva ( + ). Daca afara este o zi calduroasa, o tensiune de 12,6 volti inseamna ca bateria este complet incarcata. In cazul in care ecranul indica mai putin de 12.4 volti, inseamna ca tensiunea este mica si ca bateria trebuie reincarcata.

Mai departe porniti masina pentru a testa tensiunea de incarcare a bateriei. Cu masina la ralanti, ar trebui ca ecranul sa indice o tensiune intre 13.5 – 14.5 volti. In cazul in care ecranul afiseaza mai putin de 13,5 volti atunci alternatorul nu trimite suficient curent pentru a mentine bateria incarcata.

Cum sa masori rezistenta?

Dupa cum sugereaza si numele, rezistenta masoara cat de mult un circuit rezista la fluxul de curent electric, in ohmi.

De fiecare data cand masuri rezistenta sau continuitatea este important sa deconectezi circuitul sau componenta de la sursa de putere. Aceasta lucru protejeaza multimetru de la eventuale daune, deoarece are o baterie interna care este folosita pentru a crea un curent prin circuitul sau dispozitivul testat.

Incepem cu ceva simplu, cum ar fi farurile sau stopurile de la masina. Unele faruri sau stopuri sunt foarte costisitoare asa ca ar fi bine sa te asiguri inainte sa decizi ca trebuie inlocuite.

Scoateti becul care urmeaza sa il testati din carcasa. Nu atinge becul cu mainile goale, deoarece uleiurile naturale din pielea ta vor duce la supraincalzirea sticlei si reducerea duratei de viata a becului. Daca nu ai unul la indemana, poti face acelasi test pe un bec obisnuit de uz casnic. Conecteaza sonda neagra la borna negativa si pe cea rosie la borna pozitiva. La fel cum ai facut atunci cand ai masurat tensiunea, roteste discul multimetrului la ohmi ( Ω ) si selecteaza intervalul de masurare potrivit. Pentru un bec masina rezistenta este in general scazuta.

Stopurile de la masina au de obicei doua puncte de contact in partea de jos – un filament pentru lumina in coada si un filament pentru frana. Un far va avea de multe ori 3 contacte – sol, faza scurta si faza lunga.

Pentru stopuri, atingeti sonda neagra la mansonul metalic al becul. Apoi atingeti cu sonda rosie la fiecare dintre punctele de contact. Ecranul ar trebui sa indice o rezistenta intre 1-3 ohmi. Pentru un bec de far, atingeti sonda neagra la contactul cu din capat in timp ce testezi fiecare din celelalte doua puncte de contact cu sonda rosie.

Puteti testa un bec de uz casnic in acelasi mod. Atingeti cu sonda neagra in partea de jos a bulbului si cu sonda rosie in partea laterala a mansonului de metal .

In cazul in care un filament este ars, vei obtine o lectura infinita ( circuit deschis ) si, in functie de ce multimetru folosesti, vei vedea in mod obisnuit un ” OL ” , ” OFL ” sau o alta indicatie ( consulta manualul ).

Cum sa masori continuitatea?

Cele mai multe multimetre digitale sunt, de asemenea, capabile sa masoare continuitatea, care este simbolizata printr-un difuzor sau pictograma de sunet. Uneori este este parte integrata in setarile de rezistenta, dar la alte multimetre este o functie separata. Acest lucru este convenabil pentru a testa sigurantele, cablurile sau conexiunile rupte si orice componenta prin care trece curentul. Atunci cand exista continuitate prin sarma sau conexiune, aparatul de masura va emite un semnal sonor.

Cum se masoara curentul?

Pentru a vedea acest lucru putem testa bateria de la masina de eventuale scurgeri de curent. Conecteaza sonda neagra la borna negativa. De data aceasta sonda rosie va fi conectata la o mufa etichetata cu 10A (sau 20A, in functie de masina). O scurgere de curent la un model nou de masina ar trebui sa fie mai putin de 50 miliamperi, dar daca bateria nu functioneaza bine, atunci ar putea fi mult mai mare.

Scoate cablul negativ de la bateria masinii. Conecteaza multimetru in serie cu circuitul, astfel atinge una dintre sonde la borna negativa a bateriei si celalalta sonda la cablul negativ deconectat situat in apropiere. Astfel se completeaza circuitul si curentul trece prin multimetru care citeste si apoi afiseaza scurgerile de curent pe ecran.

Legarea în serie şi legarea în paralel

Legarea-în-serie-şi-legarea-în-paralel-abstract-articolBine te-am găsit !

În ultimele articole am vorbit doar despre circuite electrice compunse dintr-un generator electric şi o singură componentă pasivă (fie ea rezistenţă, inductanţă sau capacitate). A venit timpul să vedem cum stau lucrurile când în circuit avem conectate mai multe componente pasive. Astăzi vom vorbi doar despre situaţiile în care toate componentele sunt de acelaşi tip, urmând ca în articolele viitoare să analizăm şi situaţia când circuitul electric conţine tipuri diferite de componente. Subiectele de discuţie de astăzi sunt:

Legarea în serie
Legarea în paralel
Legarea în serie-paralel

În caz că nu eşti deja familiarizat cu ea, sigur ai observat că mai sus am folosit expresia componentă pasivă. Mai mult, aşa cum există componente pasive, tot aşa există şi componente active. Ca să nu lăsăm lucrurile în ceaţă, uite ce înseamnă fiecare:

Componentele pasive sunt elemente de circuit care îşi păstrează constante proprietăţile electrice (rezistenţă, capacitate şi inductanţă) indiferent de tensiunea electrică aplicată la borne. Cele mai întâlnite exemple de componente pasive sunt: rezistenţele, condensatorii, bobinele, termistoarele etc.

Componentele active sunt elemente de circuit ale căror proprietăţi electrice (rezistenţă, capacitate şi inductanţă) variază în funcţie de tensiunea electrică pe care o aplicăm la bornele lor. Cele mai întâlnite exemple de componente active sunt diodele, tranzistoarele şi circuitele integrate.
Legarea în serie

Pentru a explica acest mod de legare te invit să te uiţi peste schemele din figura 1. Înainte de vorbi despre legarea în serie menţionez că generatorul din figura 1 se presupune a fi unul de curent alternativ. De ce ? Pentru că, pe scurt, cel puţin în cazul bobinelor şi condensatorilor, efectele legării în serie şi în paralel se observă cel mai uşor în curent alternativ.

Figura 1. Legarea-în-serie-a-rezistenţelor-bobinelor-şi-condensatorilor-electrici - Hobbytronica

Figura 1. Legarea în serie a rezistenţelor, bobinelor şi condensatorilor electrici

Aşadar, aşa cum se observă şi în figura 1, legarea în serie înseamnă legarea componentelor una după alta aşa cum sunt legate inelele unui lanţ. Toţi electronii care circulă prin circuit trec rând pe rând prin fiecare componentă.

Să studiem primul caz şi anume legarea în serie a rezistenţelor. Fiind mai mult de o componentă în circuit, ca să înţelegem exact ce se întâmplă în circuit avem nevoie să ştim rezistenţa echivalentă serie, adică rezistenţa electrică rezultată prin legarea în serie a acelor rezistenţe. Rezistenţa echivalentă serie se calculează adunând valorile tuturor rezistenţelor legate în serie. În figura 1 am reprezentat un circuit cu n rezistenţe, ceea ce înseamnă că generatorul va alimenta un circuit care are o rezistenţă echivalentă la legarea în serie (Rechiv.serie) de

\mathrm{R_{echiv.serie}=R_1+R_2+\: ....\: R_n}

unde R1 este prima rezistență din circuit iar Rn este ultima.

Exemplu: presupunem că circuitul cu rezistențe din figura 1 este format din 3 rezistențe care au următoarele valori: R1 = 1Kohm, R2 = 2Kohmi şi R3 = 10Kohmi. În acest caz rezultă că circuitul respectiv ar avea o rezistenţă echivalentă serie de:

\mathrm{R_{echiv.serie}=1\, k\Omega +2\, k\Omega +10\, k\Omega =13\, k\Omega }

După cum se observă şi din exemplul de calcul, legarea în serie produce o rezistenţa echivalentă care este întotdeauna mai mare decât oricare din rezistenţele din respectivul circuit serie.

La fel stă treaba şi cu legarea în serie a bobinelor: inductanţa echivalentă al celui de-al doilea circuit din figura 1 se obţine adunând toate inductanţele din acel circuit. Aşadar, inductanţa echivalentă la legarea în serie (Lechiv.serie) se calculează cu relaţia:

\mathrm{L_{echiv.serie}=L_1+L_2+\, ...\, +L_n}

unde L1 este prima bobină (inductanță) din circuit iar Ln este ultima.

La legarea în serie, inductanţa echivalentă este întotdeauna mai mare decât oricare din inductanţele din respectivul circuit serie.

Exemplu: presupunem că circuitul cu bobine din figura 1 este format din 3 bobine care au următoarele valori: L1 = 10mH, L2 = 20mH şi L3 = 30mH. În acest caz rezultă că circuitul respectiv ar avea o inductanță echivalentă serie de:

\mathrm{L_{echiv.serie}=10\, mH+20\, mH+30\, mH=60\, mH}

Spre deosebire de rezistenţe şi bobine, capacitatea echivalentă la legarea în serie (Cechiv.serie) se calculează cu o relaţie diferită şi anume:

\mathrm{\frac{1}{C_{echiv.serie}}=\frac{1}{C_1}+\frac{1}{C_2}+\, ...\, +\frac{1}{C_n}}

unde C1 este primul condensator din circuit iar Cn este ultimul.

Exemplu: presupunem că circuitul cu condensatori din figura 1 este format din 3 condensatori care au următoarele valori: C1 = 1nF, C2 = 5nF şi C3 = 9nF. În acest caz rezultă că circuitul respectiv ar avea o capacitate echivalentă serie de:

\mathrm{\frac{1}{C_{echiv.serie}}=\frac{1}{1\, nF}+\frac{1}{5\, nF}+\frac{1}{9\, nF}=1,31\, nF}

De aici rezultă că:

\mathrm{C_{echiv.serie}=\frac{1}{1,31\, nF}=0,763\, nF}

La legarea în serie, capacitatea echivalentă este întotdeauna mai mică decât oricare din capacităţile din respectivul circuit serie.
Legarea în paralel

Aşa cum se poate vedea şi în figura 2, legarea în paralel presupune că o parte din electroni trec printr-o componentă, o altă parte trece prin altă componentă şi aşa mai departe.

Figura 2. Legarea-în-paralel-a-rezistenţelor-bobinelor-şi-condensatorilor-electrici - Hobbytronica

Figura 2. Legarea în paralel a rezistenţelor, bobinelor şi condensatorilor electrici

Legarea în paralel a rezistenţelor (primul circuit din figura 2), produce o rezistenţă echivalentă paralel care este mereu mai mică decât oricare din rezistenţele din respectivul circuit paralel. Rezistența echivalentă la legarea în paralel (Rechiv.paralel) se calculează cu următoarea relaţie:

\mathrm{\frac{1}{R_{echiv.paralel}}=\frac{1}{R_1}+\frac{1}{R_2}+\, ...\, +\frac{1}{R_n}}

unde: R1 este prima rezistenţă din circuit iar Rn este ultima.

Exemplu: presupunem că circuitul cu rezistențe din figura 2 este format din 3 rezistențe care au următoarele valori: R1 = 1kΩ, R2 = 2kΩ şi R3 = 10kΩ. În acest caz rezultă că circuitul respectiv ar avea o rezistență echivalentă la legarea în paralel de:

\mathrm{\frac{1}{R_{echiv.paralel}}=\frac{1}{1\, k\Omega }+\frac{1}{2\, k\Omega }+\frac{1}{10\, k\Omega }=1,6\, k\Omega }

De aici rezultă că:

\mathrm{R_{echiv.paralel}=\frac{1}{1,6\, k\Omega }=0,625\, k\Omega =625 \, \Omega }

Legarea în paralel a bobinelor (al doilea circuit din figura 2), produce o inductanţă echivalentă paralel care este mereu mai mică decât oricare din inductanţele din respectivul circuit paralel. Inductanța echivalentă la legarea în paralel (Lechiv.paralel) se calculează cu următoarea relaţie:

\mathrm{\frac{1}{L_{echiv. paralel}}=\frac{1}{L_1}+\frac{1}{L_2}+\, ...\, +\frac{1}{L_n}}

unde: L1 este prima bobină din circuit iar Ln ultima.

Exemplu: presupunem că circuitul cu bobine din figura 2 este format din 3 bobine (inductanțe) care au următoarele valori: L1 = 2mH, L2 = 4mH şi L3 = 8mH. În acest caz rezultă că circuitul respectiv ar avea o inductanță echivalentă la legarea în paralel de:

\mathrm{\frac{1}{L_{echiv. paralel}}=\frac{1}{2\, mH}+\frac{1}{4\, mH}+\frac{1}{8\, mH}=0,875\, mH}

De aici rezultă că:

\mathrm{L_{echiv.paralel}=\frac{1}{0,875\, mH}=1,143\, mH}

Legarea în paralel a condensatorilor (al treilea circuit din figura 2), produce o capacitate echivalentă paralel care este mereu mai mare decât oricare din capacităţile din respectivul circuit paralel. Capacitatea echivalentă la legarea în paralel (Cechiv.paralel) se obţine însumând valorile capacităţilor legate în paralel, adică:

\mathrm{C_{echiv.paralel}=C_1+C_2+\, ...+C_n}

Exemplu: presupunem că circuitul cu condensatori din figura 2 este format din 3 condensatori care au următoarele valori: C1 = 2nF, C2 = 6nF şi C3 = 10nF. În acest caz rezultă că circuitul respectiv ar avea o capacitate echivalentă la legarea în paralel de:

Dacă în circuitul cu condensatori de mai sus am considera C1 = 2nF, C2 = 6nF şi C3 = 10nF, rezultă că circuitul respectiv ar avea o capacitate echivalentă paralel de:

\mathrm{C_{echiv.paralel}=2\, nF+6\, nF+10\, nF=18\, nF}
Legarea în serie-paralel

După cum se vede şi în figura 3, legarea în serie şi legarea în paralel se pot combina pentru a realiza circuite mai complexe. Prima întrebare care s-ar pune ar fi: cum aflu rezistenţa, inductanţa sau capacitatea echivalentă a unui circuit serie-paralel ? Raspunsul constă în a lua fiecare bucăţică de circuit în parte, a-i calcula valoarea echivalentă şi apoi a o combina cu celelalte valori echivalente.

Să luăm exemplul primului circuit din figura 3 (pentru celelalte două circuite treaba stă exact la fel). Se observă că rezistenţele R1 şi R2 reprezintă o legare în serie, iar R3, R4 şi R5 reprezintă o legare în paralel. Prima dată calculăm rezistenţa echivalentă paralel, pe care să zicem că o notăm cu Re. Apoi, observăm că R1, R2 şi Re formează împreună un circuit serie. Aşadar, utilizând formulele de la legarea în serie şi legarea în paralel, descompunând un circuit mai complex în circuite serie şi paralel elementare, obţii uşor valoarea echivalentă a circuitului respectiv.

În practică foarte rar se întâlnesc circuite serie-paralel formate dintr-un singur tip de componente, însă principiul descompunerii rămâne valabil. De exemplu, dacă în locul lui R3, R4 şi R5 ar fi nişte condensatori C3, C4 şi C5, ai putea calcula capacitatea echivalentă paralel a grupului C3, C4 şi C5 (să-i zicem Cp) şi rezistenţa echivalentă serie a grupului R1, R2 (să-i zicem Rs). În final vei putea spune că circuitul respectiv este compus dintr-o rezistenţă Rs înseriată cu un condensator Cp.

Figura 3. Legarea în serie – paralel a rezistenţelor, bobinelor şi condensatorilor - Hobbytronica

Figura 3. Legarea în serie – paralel a rezistenţelor, bobinelor şi condensatorilor

La ce foloseşte legarea în serie a rezistenţelor, bobinelor şi condensatorilor ? Luând cazul rezistenţelor sau al bobinelor, observăm că ne permite să folosim mai multe rezistenţe sau bobine de valoare mai mică pentru a construi una de valoare mai mare. În cazul condensatorilor este exact invers: legarea în serie a mai multor condensatoare conduce la obţinerea unei capacităţi echivalente mai mici. Însă principala importanţă este dată de faptul că în punctul de legătură a două rezistenţe, bobine sau condensatori legaţi în serie, tensiunea electrică măsurată între acel punct şi oricare dintre bornele generatorului este mai mică decât cea dată de generator. Această proprietate stă la baza funcţionării atenuatoarelor (reducătoarelor) de semnal.

Legarea în paralel permite obţinerea unor rezistenţe de valoare mică. Te-ai putea întreba „dar cum, nu se pot găsi rezistenţe exact de valoarea de care am nevoie ?” Poţi găsi, însă de exemplu în situaţiile în care ai nevoie de o rezistenţă care să disipe câteva zeci de W, greu găseşti una de cumpărat. Aşa că în cazul acesta, poţi lua mai multe rezistenţe de putere mai mică şi valori mai mari ale rezistenţei, calculezi câte îţi trebuie să pui în paralel ca să ajungi la rezistenţa echivalentă de care ai nevoie şi te-ai scos.

În ceea ce priveşte condensatoarele, legarea în paralel permite creşterea capacităţii echivalente. De exemplu, o problemă frecvent întâlnită la condensatoarele mai ieftine este aceea că nu suporta curenţi de încărcare/descărcare foarte mari. Dacă aceştia sunt folosiţi la încărcări şi descărcări dese (cum ar fi în cazul unui stroboscop dintr-un club) rişti să îi încălzeşti până explodează. Pentru a evita problema asta poţi folosi un condensator care suportă un curent de încărcare/descărcare mai mare dar care este mai scump sau poţi folosi o variantă mai ieftină, la fel de bună dar probabil puţin mai voluminoasă – să legi în paralel mai mulţi condensatori obişnuiţi.

În final, te rog să te gândeşti atent la lucrurile despre descompunerea circuitelor de care vorbeam mai sus. Dacă reuşeşti repede să le înţelegi, chiar dacă nu-ţi dai încă seama, ai făcut un mare pas spre a ajunge să înţelegi uşor orice schemă electrică.

Capacitatea, inductanţa şi rezistenţa electrică.

Bine te-am găsit !

Acum după ce ai înţeles ce înseamnă curentul electric, este momentul să vedem prin ce aventuri pot trece electronii în timpul călătoriei lor de la borna negativă la borna pozitivă. Capacitatea, inductanţa şi rezistenţa electrică sunt nişte parametri esenţiali dacă vrei să ajungi să înţelegi funcţionarea unui circuit electric, oricare ar fi el. Spun asta pentru că pe vremea când eram începător, mă grăbeam să ajung să pun în funcţiune cât mai repede montajul electronic dorit, chiar dacă nu îmi era 100% clar cum funcţionează. Era o abordare stupidă, pentru că montajele electronice făcute orbeşte de regulă nu funcţionau. Aşa că te sfătui să nu-mi repeţi greşeala. Înainte de a te apuca să contruieşti circuite electrice, fă-ţi un bine şi pune-te la punct cu ceea ce înseamnă capacitatea, inductanţa şi rezistenţa electrică.

În continuare vom vorbi despre:

  • Ce este un circuit electric ?
  • Ce este capacitatea electrică ?
  • Ce este inductanţa electrică ?
  • Ce este rezistenţa electrică ?
Ce este un circuit electric ?

Pe scurt, este o pistă de alergare destinată electronilor. Altfel spus, reprezintă toate drumurile prin care electronii, pornind de la start (borna negativă a generatorului) pot ajunge la finish (borna pozitivă). În condiţii normale, electronii nu pot călători decât în materiale bune conducătoare de electricitate şi prin urmare, un circuit electric este format din elemente care au o bună conductivitate electrică. Aşa cum se observă şi în figura 1, elementele fundamentale ale unui circuit electric sunt:

  • generatorul electric: este un dispozitiv care foloseşte un anumit tip de energie (chimică, mecanică, termică, luminoasă etc.) pentru a crea energie electrică;
  • consumatorul electric: poate fi reprezentat de orice dispozitiv care permite trecerea curentului electric. Odată conectat la generator, consumatorul va transforma energia electrică primită de la acesta în altă forma de energie (căldură, lumină, lucru mecanic etc.);
  • conexiunile electrice: reprezintă elementele care fac legătura dintre generator şi consumator.  În practică se găsesc sub formă de cabluri metalice, trasee de cablaj imprimat etc. O menţiune foarte importantă este aceea că pentru a minimiza pierderile de energie electrică, rezistenţa electrică a conexiunilor electrice trebuie să fie întotdeauna cu mult mai mică decât cea a consumatorului electric.

Componentele fundamentale ale unui circuit electric

Figura 1.  Componentele fundamentale ale unui circuit electric

După cum ţi-am explicat în articolul trecut, curentul electric curge de la borna negativă la cea pozitivă. Cu toate acestea, convenţional se consideră că sensul curentului electric este de la borna pozitivă la cea negativă. Mi se pare o tâmpenie însă dacă această convenţie se foloseşte peste tot, în figura 1 am folosit intenţionat sensul convenţional ca să te poţi obişnui şi tu cu el.

În ceeea ce priveşte continuitatea circuitelor electrice, acestea pot fi:

  • închise, atunci când elementele circuitului sunt conectate în una sau mai multe bucle. Un exemplu de circuit închis este cel din figura 1. În acest caz, există cel puţin un lanţ format din elemente bune conducătoare de electricitate prin care curentul electric poate circula;
  • deschise, atunci când nu există nici un traseu prin care curentul electric să poată circula.

Aşadar, pentru a putea obţine un curent electric într-un circuit electric trebuie să te asiguri că sarcinile electrice „exilate” la borna pozitivă au pe unde ajunge la borna negativă. Când un electronist studiază o schemă electrică, unul prin primele lucruri pe care îl va face va fi să caute „traseul sau drumul de întoarcere al curentului”, adică va urmări pe unde se „întoarce” la borna negativă curentul electric plecat de la borna pozitivă.

Tot în figura 1 poţi observa că în cazul consumatorului electric nu am mai indicat vreo diferenţă între borne aşa cum am făcut-o (prin culori) în cazul generatorului. Motivul este faptul că, pentru simplificare, am presupus că acela este un consumator electric la care nu contează la care borna îi legi plusul şi la care minusul.

Ce este capacitatea electrică ?

Definiţia oficială spune că este o mărime care exprimă proprietatea corpurilor conductoare de a înmagazina şi păstra sarcini electrice. Eu nu-i dau 100% dreptate, pentru că un condensator (obiectul în care se „înmagazinează sarcini electrice”) de fapt are mereu exact acelaşi număr de sarcini – ceea ce poate varia este doar distribuţia lor.

Ca să înţelegi mai uşor hai să aruncăm o privire peste figura 2.

Structura unui condensator electric

Figura 2. Structura unui condensator electric

Corpul alb-albastru este un condensator electric. Este format din două plăci metalice numite armături. Între armături se observă dielectricul, care în esenţă este un material izolator plasat acolo pentru a evita contactul electric dintre armături.

Cum funcţionează condensatorul ? Atunci când generatorul bagă tensiune pe bornele condensatorului, practic acesta ia electroni de pe o armătură şi îi trimite pe cealaltă. Neavând cum trece de dielectric, tensiunea electrică (dezechilibrul de sarcini electrice) astfel formată se păstrează chiar şi dacă deconectăm generatorul. În această situaţie, se spune că avem un condensator proaspăt încărcat.

Aşadar, între orice suprafeţe între care există o tensiune electrică, neapărat apare şi o capacitate electrică. În cazul suprafeţelor obişnuite, care sunt şi mici şi separate de distanţe destul de mari, capacităţile electrice care apar sunt de multe ori neglijabile. De aceea, pentru capacităţile necesare în electronică, se folosesc condensatori realizaţi din foiţe metalice cu suprafeţe mari, plasate foarte aproape una de alta şi rulate ca o shaorma (adica în formă cilindrică) pentru a obţine un gabarit cât mai redus.

O analogie mecanică a condensatorului poate fi o butelie cu aer: armăturile condensatorului ar fi echivalente cu spaţiul exterior şi cel din interiorul buteliei, iar dielectricul ar fi echivalent cu pereţii buteliei.

Capacitarea electrică este importantă în special pentru că:

  • este un rezervor de energie electrică şi astfel, în cazul în care tensiunea generatorului nu este chiar constantă, condensatorul ajuta la stabilizarea ei: când tinde să scadă, condensatorul începe să se descarce cedând energie electrică către generator, iar când tinde să crească, condensatorul începe iar să se încarce consumând energie electrică de la generator;
  • permite trecerea curentului electric doar în momentul încărcării sau al descărcării. Bine, printre armăturile unui condensator nu poate circula nici un electron din cauza dielectricului care este izolator, însă pe durata încărcării/descărcării condensatorului, electronii care sunt luaţi de pe o armătura şi duşi pe cealaltă tot un curent electric formează. În analogia cu butelia, chiar dacă prin pereţii buteliei nu poate trece nici un atom, în momentul încărcării sau descărcării buteliei, prin conducta de încărcare/descărcare a buteliei va circula un curent de aer.

Capacitatea unui condensator se măsoară în Farazi [F].

Ce este inductanţa electrică ?

La trecerea printr-un circuit electric, curentul electric (pe care-l vom numi iniţial) creează în jurul conductorilor prin care trece un câmp magnetic. Acest câmp, la rândul său creează în conductorul electric un curent electric (pe care-l vom numi indus) de sens contrar, care tinde să-l frâneze pe cel iniţial. Acest fenomen de frânare are loc doar când curentul iniţial îşi modifică valoarea (creşte sau scade) şi poarta numele de autoinducţie.

Acestea fiind spuse, dacă avem un element de circuit prin care circula un curent electric (iniţial), inductanţa reprezintă capacitatea acelui element de circuit de a se opune modificării intensităţii curentului iniţial, prin crearea (inducerea) unui curent de sens contrar.

Echivalentul mecanic direct al inductanţei este inerţia. Prin urmare, ca să înţelegi mai bine inductanţa, îţi poţi închipui că electronii dintr-un circuit nu pot fi acceleraţi sau frânaţi instant, la fel cum nici o maşină nu poate accelera sau frâna instant.

Valoarea curentului indus este proporţională cu valoarea curentului iniţial. În acelaşi timp, este direct proporţională şi cu viteza de variaţie a curentului, la fel cum forţa de inerţie este proporţională cu variaţia vitezei unei maşini.

Inductanţa corpurilor obişnuite este de multe ori neglijabilă şi de aceea nu prea ne putem folosi de ea. Pentru a obţine inductanţe de valori mai mari, firul a cărui inductanţă dorim să o mărim se modelează sub forma unei bobine (vezi bobina cu aer din figura 3 – stânga).

Dacă este nevoie de o inductanţă şi mai mare, în interiorul bobinei se pune un miez fabricat din materiale feromagnetice (vezi bobina cu miez din figura 3 – dreapta). Aceste materiale, prin simpla lor prezenţă în interiorul bobinelor, reuşesc să le mărească inductanţa chiar şi de câteva zeci de ori.

Bobine electrice

Figura 3. Bobine electrice cu aer (stânga) şi cu miez (dreapta)

Inductanţa este importantă în special pentru că:

  • permite filtrarea curenţilor electrici în funcţie de viteza de variaţie a acestora: cei care variază suficient de repede nu pot trece mai departe de o bobină (de o inductanţă) iar cei care variază foarte lent, pot trece complet nestingheriţi;
  • inductanţele a două bobine plasate suficient de aproape una de cealaltă, comunică între ele. Câmpul magnetic creat de o bobină poate crea curenţi electrici (induşi) nu doar în acea bobină ci şi în orice alt material conductor din apropiere. Acest fapt permite transferul de energie electrică fără a avea contact electric între cele două bobine (de exemplu: transformatorul electric). Fără această caracteristică a inductanţei, nu am putea avea comunicaţii wireless de nici un fel.

Inductanţa se măsoară în Henry [H]

Nu am găsit deocamdată o explicaţie simplă şi clară la întrebarea ce este câmpul magnetic. Pentru a răspunde la această intrebare ar trebui să fac apel la noţiuni de fizică cuantică, ceea ce ar însemna să mă îndepărtez inutil de mult de tematica articolului. Dacă totuşi eşti deosebit de interesat despre natura câmpului magnetic, poţi începe de aici şi de aici.

Din punct de vedere practic, este suficient să ştii că:

  • şi câmpul electric şi câmpul magnetic sunt fenomene prin care sarcinile electrice pot interacţiona (se pot atrage sau respinge);
  • principala diferenţă dintre câmpul electric şi cel magnetic este aceea că dacă primul este creat de dezechilibrul de sarcini electrice (tensiune electrică), cel de-al doilea apare atunci când sarcinile electrice se deplasează (curent electric). Aşadar, intensitatea câmpului electric depinde de tensiunea electrică, în timp ce intensitatea câmpului magnetic depinde de intensitatea curentului electric.

Ce este rezistenţa electrică ?

În drumul lor, electronii care formează curentul electric se ciocnesc de atomii conductorului respectiv la fel cum apa dintr-o conductă se freacă de pereţii acesteia. Prin urmare, rezistenţa electrică este opoziţia pe care o întâlneşte curentul electric la trecerea sa printr-un anumit material.

Rezistenţa electrică are ca unitate de măsură ohm-ul [Ω].

Rezistenţa electrică este importantă pentru că afectează în mod direct intensitatea curentului electric. Legea lui Ohm este formula care descrie cu precizie acest fenomen, spunând aşa:

I=\frac{U}{R}

unde:

I – intensitarea curentului electric. Se exprimă în A (amperi);
U – tensiunea electrică.  Se exprimă în V (volţi);

R – rezistenţa electrică. Se exprimă în Ω (ohmi).

Asta înseamnă că, dacă avem un generator electric (de exemplu o baterie), la bornele căruia legăm un fir metalic, cu cât rezistenţa electrică a acestuia va fi mai mare, cu atât mai mică va fi intensitatea curentului electric (şi invers).

Am observat că multă lume are impresia că dacă rezistenţa electrică a unui echipament electric este mare asta înseamnă că şi consumul de energie electrică este mare. Aşa cum ţi-am explicat mai sus, situaţia stă exact invers: rezistenţa electrică frânează trecerea curentului electric, la fel cum un furtun subţire sau parţial înfundat îngreunează trecerea apei prin el.

Nu se poate spune că rezistenţa electrică este un lucru bun sau rău, ci doar potrivit sau mai puţin potrivit unei anumite situaţii. De exemplu, pentru a micşora pierderile, rezistenţa electrică a cablurilor de alimentare cu energie electrică trebuie să fie cât mai mică. Pe de altă parte, rezistenţa electrică a izolaţiei cablurilor respective trebuie să fie cât mai mare pentru a reduce cât mai mult riscul de electrocutare.

Ca şi componentă electronică, rezistenţa electrică este folosită în principal pentru reducerea/limitarea curenţilor şi tensiunilor electrice. Din acest motiv, în aproape orice tip de montaj electronic rezistenţa electrică este cea mai folosită componentă.

În final, important de reţinut este faptul că inductanţa, capacitatea şi rezistenţa electrică sunt proprietăţi pe care absolut orice material le are. Altfel spus, fabricanţii de componente electronice pot creşte inductanţa, capacitatea sau rezistenţa electrică practic oricât de mult, însă niciodată nu le pot reduce până la zero

Sigurante automate

Denumirea din titlu e cea imprumutata de intrerupatoarele automate de
protectie(paralelipipedice, modulare, pe sina DIN) de la vechile sigurante
automate
(cilindrice, insurubate in locul sigurantelor fuzibile) construite
intr-o gama redusa de curenti si tensiuni, numai pt. intrebuintare casnica :
tip S101(soclu E27), la curenti nominali de 6 … 25A si capacitati de rupere
max. 3kA; siguranta automata cilindrica este o varianta budget limitata,
fiind incompatibila cu vreuna dintre functiile de protectie electrica
extinsa asupra locatarilor(RCD) sau aparatelor(SPD).
Intrerupatorul automat costa, dar merita toti banii; el include dubla
protectie : una termica ce-si face treaba la suprasarcina, alta magnetica
ce actioneaza instant la scurtcircuit intrerupand circuitul electric pana la
indepartarea scurtului chiar daca apropritarul blocheaza cu o scobitoare
tija/parghia intrerupatorului de pe partea frontala a carcasei.
Intrerupator automat
MCB monopolar(1P)

Raportul de pret initial pe care-l are cu siguranta fuzibila se rastoarna in timp;
in timp ce schimbi la sigurante arse sau in timp ce lucrezi la instalatia electrica;
se numeste intrerupator automat dar include si actionarea manuala, dandu-ti
posibilitatea intreruperii si rearmarii circuitului electric oricand, de multe ori –
(zeci de)mii – dar numai la probleme de protectie a instalatiei, nu pe post de
intrerupator general al circuitelor electrice, sa tragi heblu’ zilnic cand pleci
de-acasa, pt. asta exista dispozitive dedicate.

Denumirea internationala a intrerupatorului automat este MCB – Mini Circuit
Breaker pt. varianta domestica si MCCBMoulded Case Circuit Breaker, in
constructia industriala.

MCB-urile se mai numesc disjunctoare magneto-termice monopolare
sau multipolare, adica actioneaza asupra uneia sau a mai multor cái(poli) de
curent simultan – in casa, de obicei doua, Faza si Nul -, de aici si indicativele
tehnice :
1P – monopolar, 2P – bipolar, 1P+N(Faza+Nul) – ceva intre 1P si 2P;
acest ceva intre e dat de prezenta protectiei magneto-termice pe Faza respectiv
absenta ei pe conductorul de Nul; mai exista variantele 3P, 4P, sau 3P+N pt.
circuite electrice trifazate, mai rare in locuintele obisnuite.

Asadar : 1P intrerupe firul pe care este montat – Faza sau Nul, 1P+N si 2P
intrerup ambele fire simultan, avand solidare tijele celor doua intrerupatoare,
cu diferenta ca, in timp ce 2P are doua circuite magneto-termice, cate unul
pe fiecare fir, 1P+N are un singur circuit de protectie, pe Faza, Nulul fiind un
simplu intrerupator agatat si deconectat odata cu Faza.

Doua intrerupatoare 1P identice, din cauza dispersiei parametrilor – a minorelor
diferente de material/constructie, a tolerantelor admise – nu vor reactiona
niciodata similar la o problema in reteaua electrica – unul va sari, de obicei,
inaintea celuilalt, atunci cand sunt puse – unul pe Faza, altul pe Nul – sa protejeze
acelasi circuit ; si cand esti locatar la bloc, unde-s obiceie cate bordeie, iar
administratorul(om voluntar, bun la toate dar in niciuna specialist) isi baga
nasul prin panoul electric din palier ca sa puna ordine in haos sau viceversa =>
intreruptoarele 1P nu sunt recomandate in apartament, din contra, trebuiesc
evitate; in caz ca sunt deja montate, se pot inlocui direct, fara modificari de
spatiu in panou, cu intrerupatoarele de tip 1P+N care intrerup complet circuitul,
Faza si Nul, cu conditia necesara si suficienta a respectarii instructiunilor de
montare – Faza si Nulul in gaurile destinate lor(Nulul marcat cu N).

Tensiune, Curent, Putere

Marimi electrice, calculul puterii electrice

Patru marimi fizice caracterizeaza, printre altele, un circuit
electric : tensiunea, notata cu U si masurata in volti(V) – de
unde si denumirea de voltaj, curentul – I, amperi(A), amperaj,
puterea – P, watt(W), vataj – si rezistenta electrica R avand
unitatea de masura ohm-ul(W – grecescul omega); prin analogie
cu o conducta de apa, avem, in aceeasi ordine : presiunea,
debitul de apa, puterea instalatiei si grosimea conductei.
In cazul instalatiei electrice de acasa, prin care circula curent
alternativ monofazat, puterea P se numeste activa; ea e cea
care, multiplicata cu numarul orelor, apare sub forma de KW
in formula
energiei electrice active(KWh) masurate de contorul
de apartament; pe langa P mai exista doua feluri de putere :
cea aparenta notata S si masurata
in VA(volt-amper) si cea reactiva
notata Q si masurata in VAR(volt-amper-reactiv).
Intre cele trei puteri exista urmatoarea relatie matematica :
.


Formula de mai sus e chiar teorema lui Pitagora pentru un triunghi dreptunghic
a carui ipotenuza
este S, astfel ca cele trei puteri pot fi reprezentate grafic in
Triunghiul Puterilor :
Triunghiul puterilor
O masura a eficientei de utilizare a energiei
electrice, ce arata cat din energia trimisa de
catre distribuitor este, in realitate, necesara
consumatorilor(casnici sau industriali) pt.
diverse actiuni(lucru mecanic sau caldura utile),
e factorul de putere, definit de catre Comisia
Internationala de Electrotehnica(IEC) drept
raport intre puterea activa P si cea aparenta S
adica, conform triunghiului pitagorean, de
raportul intre cateta alaturata unghiului j (fi)
si ipotenuza, asta insemnand cosinusul acelui
unghi, pe scurt cos j.

Acest cos de fi – ce poate lua numai valori cuprinse intre 0 si 1 – nu e pe lista grijilor
consumatorilor casnici cu puteri maxime contractate mai mici de 30KW, pt. simplul
motiv ca ei nu platesc, conform legii, energia reactiva(Q) – un fel de the dark side
of the Force a energiei electrice, contorul de apartament numindu-se de energie
activa(P) si masurand, cum am zis mai ‘nainte, numai watii sau kilowatii consumati
pe ora, fara sa bage in seama volt-amperii aparenti ori pe cei reactivi.
Ceilalti consumatori electrici sunt scutiti de plata energiei reactive numai daca
depasesc factorul de putere neutral(0,92), altfel sunt taxati invers proportional
cu valoarea acestuia, conform unuia dintre documentele oficiale de
Tarifare a
Energiei Electrice
, cel al ENEL.

De unde vine puterea reactiva Q, ce e puterea aparenta S si care-i legatura lor cu
puterea reala(activa) P si acest factor de putere – unul dintre acele fenomene puse
acolo pt. a deruta si a reaminti ca viata nu e doar in alb si negru ? (continuare)

Calculul unui circuit electric

Alegerea sigurantei, conductoarelor, tuburilor protectoare
Cheia calculelelor e aflarea curentului nominal In al circuitului – de lumini in cazul de fata – ca suma a curentilor I consumati de fiecare corp de iluminat in parte.
Calculul practic al unui circuit electric - Curentul consumat de un corp de iluminat
• P e puterea activa totala, in Watti, a corpului de iluminat
(cea inscrisa pe el);
• U este tensiunea electrica a retelei, 230Vac;
• cosφ e factorul de putere propriu corpului;
• la tubul fluorescent se ia in calcul si puterea drossel-ului.
Intr-un apartament de 3 camere la bloc, lucrurile ar putea sta si asa:
• sufragerie – 5 becuri cu incandescenta a 60W, cosφ=1, P=300W => I=1,3A;
• dormitor mare – 3 becuri cu incandescenta a 75W, P=225W => I=0,98A;
• dormitor mic – 1 bec cu incandescenta de 75W, P=75W => I=0,33A;
• bucatarie – 2 tuburi fluorescente a 20W, drossel(bobina șoc sau balast) de 40W, cosφ=0,95(compensat cu condensator), P=80W => I=0,37A;
• hol principal – 1 tub fluorescent de 32W, drossel de 32W, cosφ=0,45(necompensat, cum se compenseaza ?),
P=64W => I=0,62A;
• hol secundar, camara si debara – cate 1 CFL de 11W, cosφ=0,65, P=33W => I=0,22A;
• baie – 2 becuri led a 5W, cosφ=0,6, P=10W => I=0,08A;
—————————————————————–
Per total, In=3,92A.

Valoarea obtinuta e una economica, specifica azi unei locuinte obisnuite, pe motiv de trai cu vătrai si nu pe vătrai ca la inceputul anilor ’70 cand a fost construit apartamentul si cand factura de intretinere impreuna cu cea de electricitate insemnau mai putin de o zecime dintr-un salariu mediu de om al muncii, cand becurile de 100W erau pe toate cararile si nimeni nu stia ce-i aia carbon footprint.
Constructorul s-a tinut, bineinteles, de normative, si a realizat urmatorul circuit de lumini: siguranta de 10A, doua conductoare de aluminiu de 2,5mmp pt. faza si nul si unul de cupru de 1,5mmp pt. impamantare (mai nou, 3 de cupru de 1,5mmp sau numai 2 daca nu folosesti impamantare), 9 corpuri de iluminat(din cele 12 admise) cu un total de 15 fasunguri(socluri E27), pt. o putere instalata maxima de 1,5KW; la aceasta putere instalata, folosind numai becuri cu incandescenta(cosφ=1), curentul nominal al circuitului ar fi In=6,52A.
Calculul practic al unui circuit electric - Tabele Normativ I7
Siguranta – fuzibila sau automata – se alege a.i. curentul ei nominal If sa fie unul standard mai mare sau egal cu cel nominal In al circuitului, If ≥ In; pt. curențelu’ de 3,92A s-ar lua o siguranta de 6A, pt. curentul acoperitor al constructorului – cea de 10A.
Conductoarele se aleg in functie de siguranta, a.i. curentul maxim admis Ima prin conductor sa respecte conditia: Ima ≥ If/0,8 (curentul sigurantei e cel mult 8 zecimi din curentul maxim prin conductoare); in cazul constructorului, Ima ≥ 12,5A si, pentru 3 conductoare in tub, s-a ales – ochii la tabelul 1 ! – Ima=16A (valoarea egala sau imediat superioara celei calculate), adica aluminiu de 2,5mmp. Mai departe, ca-n tabelul 2, se alege tubul protector: Φext=16mm la 3 conductoare de 2,5mmp.

Instalația electrică in locuință

Schema generala de principiu
Schema de mai jos e cea intalnita, inca, in cele mai multe locuinte construite in vremuri tovarasesti; chiar daca e simplificata, principiala, ea include toate elementele constructive ale unei instalatii electrice casnice: contor de energie electrica, tablou electric(panou de sigurante),
prize si aparate electrice(masina de spalat, TV, PC, …), intrerupatoare si lumini(lustre, aplice), conductoare si
doze(de derivatie, de aparat).
Instalatia electrica din locuinta e un circuit de curent alternativ monofazat; monofazat = o singura faza, unica, numita, de-acu’nainte, Faza; alternativ = alterneaza polaritatea(schimba sensul) curentului si tensiunii de 50 de
Instalatia electrica in locuinta - Schema generala de principiu
ori pe secunda, cu frecventa de 50Hz(hertzi) adica, la o toleranta de 1%(daca nu se stabileste altfel prin contractul de furnizare); valoarea eficace a tensiunii electrice in instalatie este de 230Vca(volti curent alternativ) ±10% – in notatia engleza, Vac(volts alternative current -, conform standardelor Comisiei Electrotehnice Internationale IEC(International Electrotechnical Commission).
Conductoarele electrice aflate in tuburile PVC(PolyVinyl Chloride) protectoare sunt trei la numar: doua pentru alimentarea aparatelor electrice – Faza(firul activ, periculos pt. sanatate), respectiv Nulul(neutru sau nul de lucru) – si unul pentru protectia chiriasilor la defectele de izolatie ale aparatelor sau cablurilor electrice – Impamantarea(nul de protectie sau pamant), ca in prizele Schuko(SchutzKontakt = contact de protectie).
Faza si Nulul trec prin sigurantele de protectie(fuzibile sau automate) ale fiecarui circuit(lumini sau prize), Impamantarea – niciodata.
Identificarea usoara si sigura a conductoarelor se face dupa un cod standardizat(IEC 60446) al culorilor:
maro pt. Faza, albastru pt. Nul si doua culori – verde si galben – pt. Impamantare; in instalatiile electrice si mai vechi poti avea surpriza altor coduri: Faza – negru, Nul – cenusiu, Impamantare – rosu sau variante monocrome – trei conductoare de-o culoare.

Tablou electric cu protecție SPD

Schema de conectare descarcator de supratensiuni tranzitorii

Varianta de casa pentru protectia completa – a instalatiei la suprasarcina si scurtcircuit, a chiriasilor la electrocutare si a aparatelor electrice/electronice la supratensiuni tranzitorii -, include doua intrerupatoare automate MCB bipolare – C20 pt. SPD-ul clasa 2-a si C32 ca siguranta generala -, un RCCB de 40A curent nominal si 30mA curent rezidual si trei MCB-uri 1P+N pt. prize(2 x C16) respectiv lumini(C10).
Conectarea SPD-ului din aceasta schema e valabila
indiferent de numarul circuitelor din instalatie;
SPD-ul impreuna cu intrerupatorul MCB atasat(C20)
poate fi inclus si in schemele prezentate anterior:
tabloul electric cu MCB-uri si tabloul electric cu RCD-uri.
Schema electrica de conectare tablou cu protectie la supratensiuni tranzitorii prin descarcator SPD
Cutia folosita e de un rand si 12 module; regula celor 50cm – lungimea maxima a cablurilor ce uneste SPD-ul si MCB-ul de protectie de la intrarea in tablou pana la Impamantare – se respecta fara probleme. *** Dispozitivele sunt desenate, pt. claritate, cu spatii intre ele; in practica, conductoarele vizibile intre dispozitive se trec prin spatele sinei DIN, iar dispozitivele sunt lipite pt. acoperirea corecta a latimii tabloului
si pt. a putea utiliza conectori pieptene pe intrari, dar si pt. autosustinere mecanica.

Tablou electric cu protecție RCD

Schema de conectare dispozitive diferentiale RCCB si RCBO
Upgrade-ul de care vorbeam la tabloul electric cu MCB-uri inseamna un singur RCCB de 40A curent nominal si 30mA curent rezidual, montat intre intrerupatorul MCB general C32 (in aval de el) si grupul de trei MCB-uri 1P+N(in amonte de ele), dar protectia diferentiala este generala, intrerupand simultan toate circuitele electrice indiferent unde s-ar
petrece scurgerea de curent.
Daca vrei protectie diferentiala si la circuitul de lumini dar si sa separi complet masina de spalat pt. care probabilitatea de soc electric e mai mare, poti folosi ambele tipuri de RCD: un RCBO numai pt. masina de spalat si un RCCB pt. celelalt circuit de prize impreuna cu cel de lumini.
Schema electrica de conectare tablou cu protectie diferentiala RCD - RCCB si RCBO
RCD-urile din schema au sensibilitatea de 30mA(0.03A) si amandoua sunt clasa AC (semnul ~ in chenar negru). Si aici, ca la schema cu MCB-uri, circuitul masinii de spalat e intrerupt – tija intrerupatorului RCBO este jos, spre iesiri.

Marcajele si topografia difera in functie de firma producatoare, dar, oricare ar fi aspectul dispozitivului, metoda de identificare sigura este urmarirea standardului IEC inscris pe el: EN61008 pt. RCCB respectiv EN61009 pt. RCBO. Tabloul electric bun la schema cu MCB-uri(un rand de 12 module) e bun si aici,
avand loc in plus pt. o sonerie.

*** Dispozitivele sunt desenate, pt. claritate, cu spatii intre ele; in practica, conductoarele vizibile intre dispozitive se trec prin spatele sinei DIN, iar dispozitivele sunt lipite pt. acoperirea corecta a latimii tabloului
si pt. a putea utiliza conectori pieptene pe intrari, dar si pt. autosustinere mecanica.

CzechDanishEnglishGermanItalianRomanianRussianTurkish
www.000webhost.com